Mă trezisem.
Tu plecaseși într-o altă istorie,
luaseși cu tine și drumul pe care scria
„Înainte și la dreapta!”

Am așteptat să te întorci,
covor de frunze, drumul, să-mi derulezi înainte.

Nu veneai...
Între timp, frunzele crescuseră până aproape de inimă.
Din cer picura doar tăcere,
poleindu-mi cărările spre ultima toamnă.

Prea dor mi-era...
Un semn de culoarea sângelui
se scria pe sine.