Lumina ca singur raționament al existenței
peste Acolo se insinua singurătate
precum o cafea prăjită
din verde am evadat de aproape prea mulți ani

Ploua,
ajuns la vârsta a doua, din ochii tăi
pe aproape prea multe căi
în caverne respiram baliverne
sub al Luminii uger
ne speriam de fulger

Ploua
și înaintam în interiorul vieții
în gloria dimineții