Lovește raza caldă în solul primitor
Și ușurează trupuri, într-o evaporare,
Ce înalță gând pedestru în zborul spre visare,
Iar brațe, face aripi… pe suflet, blândul sor.

Pas, decolează parcă în salt la nesfârșit
Și pieptul se lărgește tânjind înspre eter,
Plin de vibrații, în unde, spre neștiut mister
De amoruri amorțite… trezite la iubit.

A mai murit o iarnă, albită de culori,
Topită în pământul ce îmbrățișează trupuri
-Și ele, tot iernări- sevuind nimfe, fluturi,
Puiet, copii, răsad, de primăveri, comori....

E iarăși primavera, printemps, spring, noi fiori...

30.04.2014