- Mă tot gândesc că vara-i pe sfârșite
Și strugurii din vii își schimbă fața,
Septembrie se-apropie cuminte
Rugându-ne să-i creionăm prefața

Poveștii-n care am strivit aluna
Sânului mic, ți-am cercetat curbura,
Fructul oprit, mușcând alene luna
În timp ce mâna-ți mângâia textura

De sus în jos, ce dulce simfonie,
Cu pauze prelungi și-accent pe rimă,
Coboară toamnă-n vii și-n poezie,
Să nu te-nfrupți din ea ar fi o crimă.

- Spre ce tărâm se duc țipând cocorii
Și timpul îi urmează? Spune-mi unde
Adoarme veșnicia,'n cupa florii
Sau într-un pom cu roadele rotunde?

Hai la cules, iubite, îndrăznește,
Prea plinul toamnei lasă-l să te-mbie
În nopțile când luna-ncet descrește
Și trupul meu miroase-a poezie.

Urmează versu',-l știi pe dinafară,
Doar l-ai silabisit cu buze arse
De setea pasiunii, încă-i vară
Și te aștept cu storurile trase.

Ioan GrigoraÈ™ & Liliana Trif