Adio, vine toamna,
am încuiat de dimineață
toate lacătele inimilor frânte de cu vară,
îmi adun cuvintele din bruma
de pe marginea drumului
și mă mut la tine să-ți povestesc
despre destin

Adio, vine toamna,
ajută-mă să mai car niște vreascuri
din celălalt capăt al pământului!
nu mă întreba despre vreme,
eu știu despre destin!

Mai bine
ascultă buletinele de știri,
ascultă țiglele de pe case cum se învechesc,
eu pot doar să-ți povestesc
despre azilurile de noapte,
despre gările pustii,
despre casele de nebuni,
despre singurătățile lumii,

Adio,vine toamna,
scrii cuvinte de dragoste pe frunze,
pe frunze de bronz,
mai bine
ajută-mă să dobor plopii uscați
care au crescut bizar între mine și tine,
spinii otrăviți dintre noi,
sârma ghimpată dintre eșafoade,
eu am să te ajut să înțelegi
că totuși vine toamna
că inimile se frâng
iar destinul rămâne
răstignit peste oameni
ca pe niște stalactite
de brumă