(refrenul este un țiuit continuu
ghici în a cui ureche)

m-a lovit un tren sau
am fost aruncat de pe planetă

senzația asta o au toți cei care
își pierd vederea văzând prima dată
iubirea

am dat să mă ridic
scuturându-mi colbul anilor
care ar urma să vină

(refrenul se curbează)

cine nu pricepe mare lucru
despre fizica aia cuantică
n-o să suporte cum ea
tocmai ea
este chiar acum cu un altul

(refrenul se înfige adânc)

s-ar putea spune ca prin minune că
reapare vederea
dar nu mai este deloc aceeași
este ca și cum trenul acela
nu te-a lovit destul sau nu unde trebuia
genunchii spre exemplu

odată având vedere vezi
majoritatea idioților care simultan
tu ai fost cu ea
și surâzi, te ierți, pe ea nu, și îți cauți
de treabă spre calea ferată

(refrenul spune ceva despre:
nu orice tren poate lovi sublim dar
tu deja trecuseși)

ai nimerit în brațele unei femei și nu înțelegi
unde naiba e trenul
cum s-o compari în halul ăsta și
ce bine seamănă
celei dintâi

(refrenul traversează și
calcă sfios printre ochii țărânei
fix ca în catrenul lui khayyam)