florile sunt iubiri ce nu dorm niciodată
expiră parfum vântul îl răspândește
și eu sunt floarea soarelui intimidată
de câmpul de lumină ce în suflet sporește.

m-aș cuibări în cupa unui trandafir
să visez frumos pe petalele fine
stele să-mi ofere străluciri de safir
emoții nocturne cu suave sulfine.

în altarul soarelui sub patrafir
să mărturisesc păcate din trecut
să mă înalț ușoară pe zefir
să cuprind orizontul necunoscut.

gânduri senzuale ca roua răsfir
în calea Madonei care m-a crescut.