Dintre roiuri de galaxii
Te-ai născut captivă, nerostită
În lacrima grea a unui cer maternal
De dimensiuni abstracte, dar târzii,
Care te-au definit insolită
Pulsând în asimetrii de fond ca un fractal;
La căderea ta în strană printre rugăciuni,
Precum îngerul damnat de înțelepți,
Ai lăcrimat mir revărsând lumini
Peste toți întregii și peste cei nedrepți ...