Am înțeles că norii sunt făcuți și pentru a acoperi strălucirea soarelui
atunci când noi, muritorii, nu merităm lumina și căldura sa,
am înțeles că firele de iarbă sunt create și pentru a îndulci blestemul pământului
dat de Dumnezeu sub picioarele noastre păcătoase,
că sunt un covor blând dat să uităm de dureri și să reîncepem să credem,
am înțeles că visele sunt născute pentru a ne arăta și un altfel de a fi
când mai triști sau mai înfricoșați
când mai iubitori, spre cer înălțați...

Am mai înțeles că a te uita prea intens în oglindă, pe seară
ar putea să îți preschimbe unghia în gheară
dacă nu știi să te oprești la timp din propria admirație,
din propria adulație..

Nu am venit lângă voi în această lume doar pentru a construi oglinzi,
iar între prieteni să-mi clădesc un nume,
nu am sărutat prima femeie pentru a o transforma într-o jucărie a sufletului;
am sărutat și sărut divinul îmbrăcat în carnea cea slabă
pentru a recunoaște dulcea alinare
în greaua încercare la care suntem sortiți,
pentru a recunoaște că ni s-a dat un tovarăș de drum,
prin pădurile prefăcute între timp în scrum,
un tovarăș de drum către cetatea cerească
unde numai smeriți vom fi primiți din fereastră...

Avem o datorie
aceea de a înălța zmeul iubirii din noi
mai presus de noroi,
mai presus de ploi.

26 decembrie. 2021