În Humulești, cu doruri neîmplinite,
Se naște un geniu-n clipe favorite,
E Creangă Nică, un copil-minune,
Cu basme-n sânge, viața să ne-îmbune.

El a urmat mai multe școli în viață
Și toate-l luminează și-l învață,
Încât devine cleric, folclorist titan,
Dascăl vestit, povestitor spontan...

Cu Eminescu când se-mprietenise,
Creangă-i arată zeci de manuscrise.
Poetul la „Junimea” îl aduce
Și-acesta e momentul de răscruce,

Căci fiindu-i prieten, cu drag l-a 'ncurajat
Să publice, lucrând neîncetat.
Un șir de cărți începe să le scrie:
Cea cu-ntâmplări ce-avu-n copilărie,

„Soacra cu trei nurori”, „Ivan Turbincă,”
„Dănilă Prepeleac” și alte încă:
Precum e „Stan Pățitul” sau „Harap Alb”,
Ori „Capra cu trei iezi”, din care unu-i dalb...

Când slujba de diacon și-o pierduse,
Soția-l părăsește și se duse.
Bani mulți n-avea, căci sărăcise rău,
Noroc c-avea „bojdeuca din Țicău”...

Dar de nevoi și trista sărăcie
Scăpase plin de mare bucurie
Când a primit un post de-nvățător
Unde a fost un stâlp reformator

Căci publica manuale, abecedare,
Modele până azi, surprinzătoare.
Și viața-și refăcuse, căci găsise
Pe Tinca, o ființă ce-l iubise.

În bojdeicuța mică, refăcută,
Creangă și Eminescu mult discută,
Iar Tinca, fire blândă, îi servește
Cu vin, sarmale sau fripturi de pește.

Când Eminescu e chemat în ceruri,
Pe Creangă năvălesc cumplite geruri:
E-o boală ce-l dă des jos la pământ
Și pe Luceafăr îl urmează în mormânt.

Lecții de viață-n triste mari istorii,
Ne-au învățat prin simplele lor glorii,
Că oameni ca aceștia se nasc acum mai rar
În spațiul mioritic atât de legendar


Glen Ellyn, 30 ianuarie 2025