nu știu.
nici n-am știut vreodată
dacă iubirea se trăiește după legi.
știu doar atât că
legea noastră, dreaptă
e a iubi până la moarte,
fără regret.

dar azi tu-mi spui “adio”
și privești departe,
îmi spui că pleci
iubind că-s vinovat,
atunci, corect să fiu,
dacă se poate,
să mor aș vrea din gândul tău,
din toate,
străin să-ți fiu:
dovada mea de moarte
e c-am iertat.