Am umblat odată
desculÈ› prin Cer
doar ce luasem
de suflet copilul
sufletului
Am stat întins
pe spate-ntre
stele
M-am rostogolit
chiar
peste veacuri
în spuna vântului
ca-ntr-o prăpastie
fără fund
Am umblat odată
desculÈ› prin Cer
până ce te-am zărit
dansând sub cristalul
zenitului
Mâna ta așternută
pe cascada luminii
grâului
aprindea focuri