Cuvintele sunt aripi
Ale unor îngeri,care
Pierduți în depărtare,
Încearcă să zboare….
Spre tine

Aș vrea să-ți spun ce simt,
Dar aÈ™ avea nevoie, poate,
De mult prea multe șoapte
Alese la-ntamplare,
Rostite ca urmare
A ceea ce-ai făcut
Și ști că m-a durut.

Am încercat, dar în zadar...
Aș zice chiar că e hilar,
Căci toți acei îngeri naivi
S-au rătăcit în depărtări
Croindu-și sute de cărări...
Spre tine

Dar n-au ajuns.
Și ști de ce?
Din vina ta...nu m-ai lăsat
Să-ți spun ce simt.
Nu ți-a păsat
Că aripile îngerilor mei s-ar frânge
În încercarea de-a ajunge...
La tine

Și ști bine
Ce va urma...
Voi continua, sau poate nu,
Același șir neîntrerup
De aripi frânte, ca-n trecut
Ale unor îngeri, care
Pierduți în depărtare
Încearca să zboare...
Spre tine