Asculta ploaia... de ce este atat de trista?
pentru ca picaturile plang de dor...

Stii tu oare cat de singura este o picatura de ploaie?
Atat de singura incat s-ar evapora daca ar stii cum

Sunt multe si cad impreuna
priveste-le cum incearca sa se atinga
pentru o clipa ai crede ca s-au gasit
si se vor putea tine de mana
in scurtul timp ce le-a mai ramas pana jos,
dar neputincioase se intind unele spre altele
dorindu-si sa aiba aripi,
sperand ca nu vor cadea singure...
Vor reusi sa se uneasca acolo jos, in Mare
insa prea tarziu sa se mai poata bucura unele de altele
caci timpul lor s-a dus...

Asculta in jur... toti suntem niste picaturi
chiar daca alergam acolo de unde ele vin.

Stii tu oare cat de singure suntem noi picaturile?
Atat de singure incat realizam prea tarziu
cat de aproape am fost unul de celalalt,
in goana spre Marea noastra...

Suntem "impreuna acolo" dar cadem singuri de la inceput pana la sfarsit...