Prin desișul de pădure,
Raza soarelui pătrunde.
Câteodată se ascunde,
Printre mure.

Căutând în luminișuri,
Vede tânara fecioară,
Ce vrea-n umbră să dispară,
Prin frunzișuri.

Cum să fugă ea de rază,
Când de dorul ei topit,
Soarele îndrăgostit,
O urmeaza?

I se plimbă peste față,
O dezmiardă,o sărută,
Cu dogoarea ei plăcută,
O răsfațâ.

O tu soare, stea măreață,
Ce privești deasupra noastră,
Vino iute lăngă mine,
Ia-mă-n brațe.

Þie eu mă dărui toată,
Mă aprind de-a ta căldură,
Îți dau fecioria-mi pură
Și curată.

Și când în adânc de haos,
Din înaltu-ți te cobori,
Totul intră până-n zori,
ÃŽn repaos.