se aud talangile dorului,
cireada gandurilor mele balaie,
cu ugerele pline de amintiri
coboara dealul uitarii

cu lovituri neiertatoare
destinul struneste bietele dobitoace

in vale,
paraul iluziilor
cu apa sa rece si imbatatoare
clipoceste ispititor

iubito,
cred ca am innebunit
dar tu esti abatorul de care am nevoie!