nu imi place sa scriu decat ceea ce simt…iar daca ar fi sa scriu acum tot ce am pe suflet cred ca mi` ar xploda computerul:))

sunt singura in noapte..arunc o privire pe geam…amintirile apar purtate de vantul noptii ca niste fantome ciudate..am crescut,am invatat sa iubesc, am suferit,am invatat sa imi ling ranile dupa ce am suferit si sa ma ridic de jos cu si mai multa forta ca inainte…

viata mea e ca un balansoar..cateodata sunt sus..cateodata trebuie sa imi astept randul in liniste. . imi scosesem nasul la lumina si invinsesem timiditatea,credeam ca roata se intoarce si imi va fi si mie bine, ca urmeaza o perioada buna pentru mine… daca nu a fost asa..a cui e vina?

a mea nu e…a lumii nici atat..destinul e o forta de neinvins, a carei mana nu poate fi fortata in nici un fel..de catre nimeni..indiferent de statutul, ambitia sau aspiratiile pe care le are..

spuneam ca sunt o iluzie..un cantec pierdut in eternitatea apusului.sunt iluzia p care cei ce nu o au o doresc din tot sufletul iar cel ce o are nu stie sa o pretuiasca..sunt ultima nota a arpegiului fredonat de inima ta..sunt o reflectare a razelor de luna pe fatza ta de copil nevinovat..sunt parfumul noptilor de la inceput, ultima picatura de ploaie care ne`a unit buzele intr`un sarut …sunt o imagine vie a trecutului meu desi nu ma mai aseaman cu cea ce a fost odata..am renascut ca pasarea phoenix din propria cenusha..pt 2 luni de zile…am intart din nou in abisul mortzii sufleteshti-al suferintzei- kiar atunci cand credeam ca devin nemuritoare…

sunt un inger cazut, o ultima sclipire de speranta, o ultima dorinta ca totul sa fie ca inainte :X